Al XXIII-lea Congres Mondial al Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor Medicilor Catolici. (FIAMC) are ca tema Credinţa noastră de medici” Evenimentul a început joi, la Lourdes şi se va încheia duminică, congresul desfăşurându-se sub patronatul Consiliului Pontifical pentru Pastorala Sănătăţii. Despre importanţa locului în care se desfăşoară congresul şi despre aşteptările legate de această importantă întâlnire, iată ce ne spune doctorul Franco Balzaretti, reprezentantul mondial al medicilor catolici la Naţiunile Unite: • „Lourdes ne învaţă cu adevărat să retrăim în mod concret, în profesiunea noastră şi în viaţa de fiecare zi, parabola Bunului Samaritean şi să oferim slujirea noastră cu spirit de dăruire, de frăţietate cu cel bolnav. Lourdes ne învaţă şi ne aminteşte tocmai acest spirit de frăţietate şi de îngrijire a persoane în globalitatea ei”. Acest congres are şi o intensă dimensiune a pelerinajului • „Exact. Ar trebui spus că medicul, mai ales medicul catolic are nevoie nu doar să fie la curent cu noutăţile tehnico-ştiinţifice, dar are nevoie şi de sprijin spiritual. Aşadar, la Lourdes nu se va veni doar pentru a participa la acest congres – chiar dacă cei care intervin sunt profesionişti de înalt nivel – dar se va veni la Lourdes şi ca pelerini. De aceea, participanţii vor fi însoţiţi şi de sprijinul rugăciunii. Ne vom ruga pentru colegii medici, pentru bolnavi, pentru familiilor lor, dar ne vom ruga şi pentru preoţi, pentru Biserică şi pentru Sfântul Părinte. Tema congresului este „Credinţa noastră de medici”: o temă intensă, care va fi dezvoltată în patru sesiuni ce reparcurg crezul nostru.
Cele patru sesiuni sunt: „Dumnezeu creator”, în care se va vorbi mai ales despre creaţie, despre mediu; a doua, intitulată „Isus Cristos suferind şi vindecător”, va fi dedicată profesiunii medicului în slujba celor suferinzi, dar şi a celor slabi. Apoi, celelalte teme sunt „Spiritul vieţii” şi „Biserica, trupul lui Cristos” dedicate organizării catolice a medicilor şi temei asistenţei. Desigur, o sesiune va fi dedicată temei pro-vita şi în cadrul acestei sesiuni se vor aborda recentele problematici care se înscriu în prim plan, şi anume tema avortului şi cea a procreării asistate. În ceea ce priveşte aşteptările de la acest congres, se doreşte recuperarea energiilor pentru a le putea mai apoi dărui bolnavilor. La Lourdes un medic nu găseşte vreun elixir sau tratamente miraculoase, dar se regăseşte pe sine, regăseşte propriile forţe”.
Dr. Gheorghe P.Budau Filiala Deva a AMCR
Categorii: medicina si religie
Taguri: fiamc
joi, 6 mai 2010
marți, 6 aprilie 2010
Cum vor arăta casele construite de stat pentru specialiştii din mediul rural?
Cum vor arăta casele construite de stat pentru specialiştii din mediul rural?
Ion TIŢA-CĂLIN
r Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului răspunde la întrebările ziarului „Cuget Liber”
La începutul lunii martie 2010, Guvernul Boc a aprobat programul „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti”. Scopul principal al acestuia este atragerea specialiştilor în sate şi comune şi stoparea exodului lor spre oraş. Pe de altă parte, programul va contribui la relansarea economiei, dând de lucru constructorilor, industriei materialelor de construcţii, transporturilor şi serviciilor.
Conform deciziei guvernului, primăriile vor pune la dispoziţie terenurile, iar statul va construi circa 25.000 de locuinţe cu două, respectiv trei camere. Valoarea lor va ajunge la 30 de mii de euro, pentru două camere, şi 35 de mii de euro, pentru trei camere. În comune vor fi construite, în medie, câte zece locuinţe pentru profesori, medici şi poliţişti. Resursele financiare necesare vor fi asigurate din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, care este coordonatorul acestui program.
Pentru a veni în ajutorul primăriilor, specialiştilor din mediul rural şi constructorilor, cotidianul „Cuget Liber” a solicitat ministerului detalii despre program. În continuare, vă prezentăm întrebările puse şi răspunsurile primite:
- Dacă o primărie doreşte să intre în acest program, cum trebuie să procedeze concret? (cerere, documente necesare, protocoale, calendar)
- Primăriile vor trimite o solicitare către Agenţia Naţională pentru Locuinţe pentru includerea în programul „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti”. Ulterior, la cererea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, primăriile vor prezenta documentele necesare pentru transmiterea terenurilor în folosinţa gratuită a ANL. Pentru locuinţele din acest program, primăriile trebuie să asigure o suprafaţă de minimum 500 de metri pătraţi pentru o locuinţă.
Conform legislaţiei în vigoare, consiliile locale vor trebui să asigure viabilizarea terenurilor aferente amplasamentelor (sistematizarea verticală şi lucrările tehnico-edilitare).
- Dacă sunt mai multe solicitări, în ce ordine vor fi aprobate dosarele primăriilor?
- În prezent centralizăm solicitările de la primării. Având în vedere importanţa programului, toate solicitările vor fi finanţate.
- Care instituţie a statului se va ocupa de realizarea locuinţelor şi cum vor fi angajaţi constructorii?
- Locuinţele care fac obiectul programului „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti” se vor construi prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe. Firmele de construcţii vor fi selectate prin procedura de achiziţii publice, în conformitate cu OUG 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
- Se va organiza o singură licitaţie pentru toate cele 25.000 de locuinţe sau se va licita pentru fiecare construcţie în parte?
- Modul de organizare a procedurilor de achiziţii publice va fi stabilit ulterior, în funcţie de sursele de finanţare care vor fi alocate în anul 2010.
- Va exista un proiect tip pentru toate locuinţele sociale sau vor exista proiecte care respectă specificul arhitectonic al zonelor respective?
- Pentru locuinţele care se vor construi prin programul „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti” există mai multe tipuri de proiecte, care vor fi stabilite de comun acord cu autorităţile locale.
- Cine va administra locuinţele sociale şi va achita costurile de întreţinere şi reparaţii?
- După finalizarea construcţiei, locuinţele pentru specialiştii din mediul rural vor fi administrate de către primării şi vor avea o garanţie de doi ani. Costurile întreţinerii vor fi achitate de către beneficiari (chiriaşi) sau din bugetele locale.
- Cine va finanţa lucrările de racordare la reţeaua de electricitate, de apă, canalizare?
- Conform art. 3 alin (4) din anexa Hotărârii de Guvern 151/2010, pe terenurile destinate construcţiei de case pentru specialişti, utilităţile şi dotările tehnico-edilitare se realizează prin obiective de investiţii promovate de consiliile locale ale comunelor, în corelare cu programul „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti”. Pentru realizarea unor lucrări de infrastructură - alimentare cu apă, pietruiri de drumuri - acolo unde este cazul, obiectivele de investiţii pot fi cuprinse în programele specifice derulate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
- Ce sistem de încălzire vor avea locuinţele sociale?
- Se vor analiza posibilităţile existente pe plan local pentru fiecare obiectiv de investiţii în parte.
- Care va fi nivelul chiriei, cine o va încasa şi cum vor fi utilizate sumele obţinute?
Închirierea caselor construite prin program se face în condiţiile prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Consiliile locale pot hotărî plata chiriei din bugetele locale, în limita legii şi potrivit competenţelor stabilite prin lege, aceasta neputând să fie mai mare decât cheltuielile cu administrarea imobilului.
Ion TIŢA-CĂLIN
r Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului răspunde la întrebările ziarului „Cuget Liber”
La începutul lunii martie 2010, Guvernul Boc a aprobat programul „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti”. Scopul principal al acestuia este atragerea specialiştilor în sate şi comune şi stoparea exodului lor spre oraş. Pe de altă parte, programul va contribui la relansarea economiei, dând de lucru constructorilor, industriei materialelor de construcţii, transporturilor şi serviciilor.
Conform deciziei guvernului, primăriile vor pune la dispoziţie terenurile, iar statul va construi circa 25.000 de locuinţe cu două, respectiv trei camere. Valoarea lor va ajunge la 30 de mii de euro, pentru două camere, şi 35 de mii de euro, pentru trei camere. În comune vor fi construite, în medie, câte zece locuinţe pentru profesori, medici şi poliţişti. Resursele financiare necesare vor fi asigurate din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, care este coordonatorul acestui program.
Pentru a veni în ajutorul primăriilor, specialiştilor din mediul rural şi constructorilor, cotidianul „Cuget Liber” a solicitat ministerului detalii despre program. În continuare, vă prezentăm întrebările puse şi răspunsurile primite:
- Dacă o primărie doreşte să intre în acest program, cum trebuie să procedeze concret? (cerere, documente necesare, protocoale, calendar)
- Primăriile vor trimite o solicitare către Agenţia Naţională pentru Locuinţe pentru includerea în programul „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti”. Ulterior, la cererea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, primăriile vor prezenta documentele necesare pentru transmiterea terenurilor în folosinţa gratuită a ANL. Pentru locuinţele din acest program, primăriile trebuie să asigure o suprafaţă de minimum 500 de metri pătraţi pentru o locuinţă.
Conform legislaţiei în vigoare, consiliile locale vor trebui să asigure viabilizarea terenurilor aferente amplasamentelor (sistematizarea verticală şi lucrările tehnico-edilitare).
- Dacă sunt mai multe solicitări, în ce ordine vor fi aprobate dosarele primăriilor?
- În prezent centralizăm solicitările de la primării. Având în vedere importanţa programului, toate solicitările vor fi finanţate.
- Care instituţie a statului se va ocupa de realizarea locuinţelor şi cum vor fi angajaţi constructorii?
- Locuinţele care fac obiectul programului „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti” se vor construi prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe. Firmele de construcţii vor fi selectate prin procedura de achiziţii publice, în conformitate cu OUG 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
- Se va organiza o singură licitaţie pentru toate cele 25.000 de locuinţe sau se va licita pentru fiecare construcţie în parte?
- Modul de organizare a procedurilor de achiziţii publice va fi stabilit ulterior, în funcţie de sursele de finanţare care vor fi alocate în anul 2010.
- Va exista un proiect tip pentru toate locuinţele sociale sau vor exista proiecte care respectă specificul arhitectonic al zonelor respective?
- Pentru locuinţele care se vor construi prin programul „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti” există mai multe tipuri de proiecte, care vor fi stabilite de comun acord cu autorităţile locale.
- Cine va administra locuinţele sociale şi va achita costurile de întreţinere şi reparaţii?
- După finalizarea construcţiei, locuinţele pentru specialiştii din mediul rural vor fi administrate de către primării şi vor avea o garanţie de doi ani. Costurile întreţinerii vor fi achitate de către beneficiari (chiriaşi) sau din bugetele locale.
- Cine va finanţa lucrările de racordare la reţeaua de electricitate, de apă, canalizare?
- Conform art. 3 alin (4) din anexa Hotărârii de Guvern 151/2010, pe terenurile destinate construcţiei de case pentru specialişti, utilităţile şi dotările tehnico-edilitare se realizează prin obiective de investiţii promovate de consiliile locale ale comunelor, în corelare cu programul „Renaşterea satului românesc - 10 case pentru specialişti”. Pentru realizarea unor lucrări de infrastructură - alimentare cu apă, pietruiri de drumuri - acolo unde este cazul, obiectivele de investiţii pot fi cuprinse în programele specifice derulate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
- Ce sistem de încălzire vor avea locuinţele sociale?
- Se vor analiza posibilităţile existente pe plan local pentru fiecare obiectiv de investiţii în parte.
- Care va fi nivelul chiriei, cine o va încasa şi cum vor fi utilizate sumele obţinute?
Închirierea caselor construite prin program se face în condiţiile prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Consiliile locale pot hotărî plata chiriei din bugetele locale, în limita legii şi potrivit competenţelor stabilite prin lege, aceasta neputând să fie mai mare decât cheltuielile cu administrarea imobilului.
joi, 25 martie 2010
Îngrijirea bătrânilor şi binecuvantarea
Îngrijirea bătrânilor şi binecuvantarea În lumina Patimilor lui Isus Cristos
O femeie a povestit o dată că tatăl ei s-a îmbolnăvit grav în urma unui atac cerebral şi a avut nevoie de îngrijire. Familia ei având patru copii, a trebuit să-l mute pe tatăl lor împreună cu ei şi să-şi re-aranjeze viaţa de familie în jurul îngrijirii tatălui. Ceea ce nu a fost întotdeauna lucru uşor şi lipsit de stres. Viaţa lor s-a schimbat radical.
Mai târziu s-a agravat starea tatălui, a trebuit mutat într-un centru de îngrijire permanentă. Şi acolo a continuat să-l viziteze zilnic, alături de unul dintre copii.
A fost o mare solicitare pentru soţul ei şi pentru copii ei, dar îndatorirea ei de fiică a îndemnat-o să-şi îndeplinească cu recunoştinţă datoria. Timp de şapte ani şi-au împărţit viaţa între familia proprie şi îngrijirea tatălui, petrecând zilnic un timp cu el.
Mai târziu, după ce tatăl a murit, fiul cel mare i-a zis: „Ştii mamă, toţi aceşti ani în care a trebuit să ne aranjăm vieţile în jurul bunicului şi a bolii sale, acesta a fost într-adevăr un timp preţios. Acela a fost un mare dar pentru familia noastră!”
Cum poate fi o asemenea sarcină o binecuvântare?
Răspunsul ţine în parte de adâncul mister spiritual al omului, în parte de însăşi legile iubirii. Nevoinţa aduce o prezenţă specială într-o încăpere, o prezenţă care invită la compasiune şi disponibilitate, care aşteaptă o iubire specială. „Noi dăruim viaţă prin activitatea noastră şi de asemenea dăruim viaţă prin pasivitatea noastră”, spune părintele Rolheiser. „Noi aducem o binecuvântare bolnavilor atunci când îi vizităm, dar, de asemenea, vizitându-i lăsăm prezenţa lor binecuvântată atunci când plecăm. Există iubire în dăruire precum există iubire în acceptare.
Şi nu întotdeauna darul arată precum un dar, el poate apărea ca o povară, o inconvenienţă, o datorie nefericită.
Însă tocmai aceste simţăminte contribuie la aprofundarea darului.
Acelaşi lucru este valabil cu acceptarea unei sarcini nedorite. Câte femei ştiu să facă abstracţie de acele sentimente şi calcule temporare, privind mai departe, spre porţile veşniciei, unde devine evident că nu noi facem alegerea în acel moment, ci însuşi Dumnezeu a făcut-o deja în locul nostru – binecuvântându-ne cu un copilaş.
Cu aceeaşi mentalitate prin care nu acceptăm o viaţă nouă, vom fi conduşi către refuzarea îngrijirii bărtânilor.
Sub presiunea unei culturi golite de valori, vom fi tentaţi să evaluăm viaţa după gradul de sănătate, după rentabilitatea, eficienţa sa.
Tocmai îngrijirea unei persoane în stare vegetativă este cea care ne transformă caracterul, ne face să câştigăm profunzime în modul nostru de gândire – care ne va distinge de cei din jur. Crucile grele dintr-o familie se poartă împreună, unii altora.
Am putea să ne întrebăm: ce face bătrânul care nu mai poate trăi de sine stătător? Ce semnificaţie există în existenţa continuată a unei persoane care trăieşte suferind de demenţă? De ce să prelungim viaţa cuiva în stadiul final al unei boli incurabile? Şi de ce să să ţinem un bunic cu dizabilităţi în casă din moment ce dereglează viaţa noastră familială normală?
Răspunsul pe care îl dă părintele Rolheiser este: deoarece o persoană care se află în aceeastă condiţie, la un nivel foarte profund, ne dăruieşte un dar preţios, şi anume profunzime şi caracter!
Atunci când o cultură dezbate meritele eutanasiei este un semn infailibil că ea nu mai înţelege acest adevăr.
Prin dizabilitatea unei persoane în orice scenă, ea îi adaugă o anume complexitate şi profunzime reprezentând trecutul şi moartea. Fără această prezenţă, sunt mai puţine deranjuri, viaţa decurge mai lin, dar cu mai puţin caracter.
Dr.Gheorghe P.BUDAU
Prelucrare după articolul pr. Rolheiser "Of Elders, Character, Christ's Passion and Blessing",
O femeie a povestit o dată că tatăl ei s-a îmbolnăvit grav în urma unui atac cerebral şi a avut nevoie de îngrijire. Familia ei având patru copii, a trebuit să-l mute pe tatăl lor împreună cu ei şi să-şi re-aranjeze viaţa de familie în jurul îngrijirii tatălui. Ceea ce nu a fost întotdeauna lucru uşor şi lipsit de stres. Viaţa lor s-a schimbat radical.
Mai târziu s-a agravat starea tatălui, a trebuit mutat într-un centru de îngrijire permanentă. Şi acolo a continuat să-l viziteze zilnic, alături de unul dintre copii.
A fost o mare solicitare pentru soţul ei şi pentru copii ei, dar îndatorirea ei de fiică a îndemnat-o să-şi îndeplinească cu recunoştinţă datoria. Timp de şapte ani şi-au împărţit viaţa între familia proprie şi îngrijirea tatălui, petrecând zilnic un timp cu el.
Mai târziu, după ce tatăl a murit, fiul cel mare i-a zis: „Ştii mamă, toţi aceşti ani în care a trebuit să ne aranjăm vieţile în jurul bunicului şi a bolii sale, acesta a fost într-adevăr un timp preţios. Acela a fost un mare dar pentru familia noastră!”
Cum poate fi o asemenea sarcină o binecuvântare?
Răspunsul ţine în parte de adâncul mister spiritual al omului, în parte de însăşi legile iubirii. Nevoinţa aduce o prezenţă specială într-o încăpere, o prezenţă care invită la compasiune şi disponibilitate, care aşteaptă o iubire specială. „Noi dăruim viaţă prin activitatea noastră şi de asemenea dăruim viaţă prin pasivitatea noastră”, spune părintele Rolheiser. „Noi aducem o binecuvântare bolnavilor atunci când îi vizităm, dar, de asemenea, vizitându-i lăsăm prezenţa lor binecuvântată atunci când plecăm. Există iubire în dăruire precum există iubire în acceptare.
Şi nu întotdeauna darul arată precum un dar, el poate apărea ca o povară, o inconvenienţă, o datorie nefericită.
Însă tocmai aceste simţăminte contribuie la aprofundarea darului.
Acelaşi lucru este valabil cu acceptarea unei sarcini nedorite. Câte femei ştiu să facă abstracţie de acele sentimente şi calcule temporare, privind mai departe, spre porţile veşniciei, unde devine evident că nu noi facem alegerea în acel moment, ci însuşi Dumnezeu a făcut-o deja în locul nostru – binecuvântându-ne cu un copilaş.
Cu aceeaşi mentalitate prin care nu acceptăm o viaţă nouă, vom fi conduşi către refuzarea îngrijirii bărtânilor.
Sub presiunea unei culturi golite de valori, vom fi tentaţi să evaluăm viaţa după gradul de sănătate, după rentabilitatea, eficienţa sa.
Tocmai îngrijirea unei persoane în stare vegetativă este cea care ne transformă caracterul, ne face să câştigăm profunzime în modul nostru de gândire – care ne va distinge de cei din jur. Crucile grele dintr-o familie se poartă împreună, unii altora.
Am putea să ne întrebăm: ce face bătrânul care nu mai poate trăi de sine stătător? Ce semnificaţie există în existenţa continuată a unei persoane care trăieşte suferind de demenţă? De ce să prelungim viaţa cuiva în stadiul final al unei boli incurabile? Şi de ce să să ţinem un bunic cu dizabilităţi în casă din moment ce dereglează viaţa noastră familială normală?
Răspunsul pe care îl dă părintele Rolheiser este: deoarece o persoană care se află în aceeastă condiţie, la un nivel foarte profund, ne dăruieşte un dar preţios, şi anume profunzime şi caracter!
Atunci când o cultură dezbate meritele eutanasiei este un semn infailibil că ea nu mai înţelege acest adevăr.
Prin dizabilitatea unei persoane în orice scenă, ea îi adaugă o anume complexitate şi profunzime reprezentând trecutul şi moartea. Fără această prezenţă, sunt mai puţine deranjuri, viaţa decurge mai lin, dar cu mai puţin caracter.
Dr.Gheorghe P.BUDAU
Prelucrare după articolul pr. Rolheiser "Of Elders, Character, Christ's Passion and Blessing",
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
